Spune-mi ceva despre tine

Calitati,defecte,hobbiuri…lauda-te,da-te cu capul de pereti…aici poti spune ce vrei despre tine!!!

Responses

  1. hmmm:-?…si mie c imi iese la afacerea asta?

    • Nimic :-j Ai ocazia sa faci un joc de cuvinte

  2. Cu adevărat vie!Parcă în spatele stâncii,în grosimea muntelui ar fi răsărit un soare blând cu totul diferit de astrul dogoritor care macină resturile vieţii din vale.În jurul său,nişte fiinţe,un grup masiv de fiinţe pe care nu le cunoaşte şi nici nu-şi aminteşte să le mai fi văzut vreodată.Cu toate acestea,ele par a-l cunoaşte şi chiar dau semne de înţelegere şi blândeţe.Par hotărâte să nu bruscheze în nici un fel mica făptură urgisită care stă ghemuită lângă peretele de piatră.Un singur fapt trădează apartenenţa lor la o altă lume,la o altă dimensiune astrală:ochii.Ochii lor sunt roşii parcă făcuţi din flacără oprită pe loc.Nu sunt duşmănoşi şi au o expresie de compasiune.Forţa degajată de aceşti ochi este însă foarte mare şi îl face pe bietul om să se cutremure.Adumbriţi şi liniştiţi,vizitatorii sau poatr proprietarii de drept ai grotei-cine poate şti?-se ordonează în cerc în jurul făpturii lipsite de forţă şi apărare.Încep fără grabă o horă domoală în jurul său.O mişcare uniformă spre stânga însoţită de sunete joase,guturale pe care el nu le poate înţelege dar care îi induc o stare de linişte.Paşii nu se aud de parcă ar pluti la mică distanţă de pământ.Din ochi li se revarsă un flux luminos care degajă căldură.Făpturile merg în continuare spre stânga descriind un cerc perfect.Aerul care îi înconjoară se încălzeşte treptat şi se ridică spre tavan.Ei merg fără oprire.Ritmul mersului se înteţeşte pe nesimţite.Picioarele încep să le atingă pământul şi acolo unde îl ating rămâne un cerc întunecat ca de arsură.Mâinile li se ridică spre tavan.Lumina din ochi se condensează într-un nor circular asemeni unui tor care le stă agăţat de vârfurile degetelor.Norul de pe degete răspândeşte o lumină vagă şi un miros sufocant.Picioarele li se afundă în pământ până la glezne.Mişcarea devine obsedantă şi pare că nu se va opri niciodată.Sunetele care o însoţesc devin tot mai pătrunzătoare.Duhul omului priveşte cu mirare suspendat de tavan ce se petrece jos.Parcă nici nu ar fi el.Trupul pare să se fi uscat.a rămas doar nişte piele întinsă pe oase.Stă închircit ca de o durere lăuntrică.Făpturile se opresc.Norul se condensează la loc în ochii roşii.O clipă stau în nemişcare apoi se aşează pe vine cu picioarele cufundate în şanţ.Mâinile lor se întind către trupul chircit şi uscat şi îl rup în bucăţi.Corpul pare că se zbate de durere dar spiritul suspendat nu percepe nimic din toate acestea.Nu se aude nimic,nici un scâncet,nici un urlet,nici un suspin.Doar convulsiile trupului sfâşiat trădează suferinţa enormă la care este supus.Nişte degete lungi se reped dintr-o dată şi îi scot ochii.Îi aruncă într-o parte.Bucăţile dezmembrate zac în neorânduială în cerc.Totul în cerc;nimic în afara lui!Apoi,fiecare bucată este curăţată de piele şi resturi de carne uscată până nu rămâne decât osul gol,gălbui.Coşul pieptului cu coastele prinse încă de el stă stingher în mijloc.Curbată,şira spinării leagă încă cuşca toracică de craniul dezgolit.Orbitele goale privesc cu mirare în sus.Dinţii strălucesc din alveolele maxilarelor deschise într-un strigăt de groază şi durere.Organe,sânge,nervi,nimic nu mai este.Un rest de schelet gol,neputincios,inutil.Atât.Dar spiritele nu se retrag.Adună toate rămăşiţele cu o precizie extraordinară şi într-o anumită ordine.Îşi scutură mâinile frenetic deasupra movilei de oase parcă ar dori să scape de ceva prins de degete.Întind degetele spre centru toţi,deodată şi o lumină albastră le răsare din vârfurile lor.Mâinile vibrează şi lumina cuprinde grămada de oase până în cele mai adânci locuri.Altă incantaţie.O altă temă,un alt ton şi cu totul alte sunete care par a fi cuvinte.Oasele se ordonează şi capătă o poziţie aşezat,sprijinit spre dreapta.Cu o viteză ameţitoare se întrupează la loc organe,vene,artere,nervi,muşchi,fascii,învelişuri,lichide,tot ce există în interirul unui corp omenesc normal.La urmă,totul se acoperă cu piele,păr,unghii.Apoi ,haine.Ultimii sunt ochii.Spiritele,aerul,grota se zguduie dun temelii.O rază albastră se ridică instantaneu,asemeni unei cobre şi cu o lovitură năprasnică de bici prinde duhul suspendat de tavan şi îl trimite în interiorul trupului cel nou.Simte cum forţa vitală se strecpară în interior prin fiacace por.Se ridică ameţit în picioare.În jur nu mai e nimeni.Se clatină.Simte fruntea plină de o sudoare rece.Cade,se ridică,o ia de la capăt ca într-o cursă care îl epuizează.Ud de sudoare,gâfâind,cade cu faţa în praf şi nu se mai ridică.Durerea interioară îl copleşeşte.Urlă ca din gură de şarpe.Grota amplifică urletul de fiară sfâşiată.Buzele se crapă de sete.O sete lăuntrică,o sete de apă,de viaţă,de „a fi”.Vrea să se ridice dar puterile îi sunt secătuite.Se lasă în voia unui somn binecuvântat.
    După o vreme se ridică în picioare.Porneşte spre şipotul mărunt din adâncul grotei.E alt om.Apa răcoroasă îi vindecă arsura din maţe şi de pe faţă.Bea.amintiri dureroase îl năpădesc.acum nu-l mai doare nimic.Totul s-a liniştit.Caută din priviri locul unde s-au petrecut faptele.Ar fi trebuit să fi rămas ceva,un semn,poate şanţul….. Nimic.Trage aer ăn piept,se linişteşte şi începe să vorbească cu gândul său:
    -Ce a fost asta ?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: