Postat de: mrkiry | 21/02/2013

Catre camera cu vise….

Exista o incapere,un spatiu 10/10 unde universul tine cu omul,unde exista elefanteii roz pentru fete,butoaie cu bere pentru baieti, belsug pentru saraci,politicieni pentru oameni si satisfactia vietii pentru rasa umana.

Imi imaginez deja cum ar fi sa traiesti in acea incapere, sa pocnesti din degete, iar dorinta sa fie porunca pentru „duhul din lampa”.Probabil ca unii ar spune ca ar deveni plictisitor, dar din contra; totul ar fi pe placul fiecarui „animal” din noi.Ne dorim mult,oferim prea putin! Nu vorbeam despre Gradina Edenului, sunt sigur ca aceasta are mai mult de 10/10 metri si ca acolo nu curge la robinet bere, fetele nu sunt dezbracate, barbatii inca sunt mitocani, iar Basescu va dainui in continuare…Nu este vorba despre intoarcerea la Adam si Eva,nu e vorba de intoarcerea la origini.Este vorba de raiul din vise.Pentru fiecare,cuvantul „RAI”, are o anumita semnificatie,partea de visare,somnolenta manifestandu-se specific pentru fiecare muritor.

Mai alaltaseara, meditam in prostia mea de om semi-matur , la anii ce au trecut, la timpul pierdut,amintirile castigate si parca eram atat de aproape de un frumos zambet, dar totul incepuse sa se transforme in regrete de multe ori uitate, izolate intr-un colt al creierului.Era ca si cum ai pune ceva atat de bine,incat ai uitat complet de chestia asta.Parca simteam cum imi creste o glanda de curiozitate si cum toate simturile mele converg spre a-mi oferi cele mai crunte intamplari frumoase, de ce s-a intamplat asa si cum a putut Universul sa ma rasfete chiar pe mine.Filosofand de zor, totul se schimba in ceata; nu pluteam pe norisori de ciocolata(m-as fi simtit penibil). In fata ochilor,imi apare incaperea viselor, unde totul se intampla asa cum vrei tu, prin simpla concentrare si dorinta. Incercand sa intru,dar nestiind in ce parte se deschid usile fiind un strain, cineva ma imbratiseaza : „Ai venit”.Nu,nu era moartea, era sufletul innecat in amintiri ,care ma astepta parca de o vesnicie.Usile mi se deschid ca la un veritabil mall, iar inauntru ,surpriza: un aer rece,gol, pereti mucegaieti si o muzica de pian in surdina..Era dorul subconstientului meu de ceea ce renegasem sau cel putin ceea ce imi amintisem sa uit…Simtindu-ma prins de „vraja” si incarcatura grea a monotoniei gasite in camera care alta data imi dadea fiori, m-am asezat pe podeaua biciuita de amintiri si m-am minunat: Cum am putut sa uit? Unde imi sunt prietenii, visele,principiile?De ce am vrut sa fac alchimie cu propriul comportament?Stiu sigur ca am avut intentii bune, dar alchimie poti face doar pentru a obtine aur, nu pentru a obtine un caracter de aur…De ce era necesara aceasta schimbare? Simteam ca e nevoie sa ma pedepsesc, sa imi vars amarul si ura pe propria persoana..As fi dat satisfactie doar partii mele draconice, iar sufletul innecat de amintiri a inceput sa ma inunde,,,Totul s-a transformat in ceea ce mi-am dorit mereu..amintirile au reinviat, prietenii ,colegii au reaparut.Sufletul pur imi iertase pacatul de a-l fi uitat, de a lasa deoparte totul…pocneam din degete si primeam ce doream,imi ascultam inima iar incaperea se tot marea…in jurul meu predomina bunastarea sufleteasca,exista pace,sanatate,oameni perfecti…Amintirile ce alta data fusese incarcerate intr-un colt,erau acum atat de vii..puteam sa jur ca traiesc din nou momentele de fericire…Camera de vise nu mai era acum parasita, aparitia mea o readusese la viata, totul era exagerat,perfect! Traiam din nou fiecare moment fericit,aveam totul doar la o simpla trecere cu gandul….Dar cum totul nu poate dura o vesnicie,momentul in care totul se sfarseste este aproape.Desi inconstient de acest lucru, ma indrept catre usile ferecate si deschid ochii…sunt in pat,televizorul aprins.Privesc ceasul:au trecut doar 10 minute.M-am trezit! Camera cu vise fusese inlocuita cu camera 4/4 metri,cea reala.Totul disparuse,nu imi era clar ce,dar disparuse.A fost doar un vis! Nu imi amintesc bine ce s-a intamplat,dar stiu ca a fost perfect: limba romana nu mai era agresata,oamenii erau perfecti,totul decurgea dupa bunul meu plac.Pun capul din nou pe perna,dar s-a dus…privesc pe tavan si incerc sa adorm,totul e pe dosul a ceea ce visasem…

E incredibil cum in 10 minute poti visa intamplari de zeci de ani.

Morala: nu iti abandona niciodata amintirile..timpul e neiertator,camera ta cu vise si amintiri va disparea,dar vei fi capabil mereu s-o readuci la viata, subconstientul lucreaza pentru tine.Chiar daca dormi, visele frumoase constituie una din placerile vietii( amintirile=trecut).

P.S : Nu regretati nimic din ce a fost frumos doar pentru ca acum nu mai este….”pupii” !!!

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: