…si parca au trecut doar cateva clipe din viata mea…1 an s-a transformat incet incet intr-o clipe scurte si intense.Habar nu am cand a trecut,asta poate pentru ca nu am fost marcat anul acesta deloc de nimeni si nimic,aici bineinteles excluzand resemnare,zid de ganduri si sinuciderea unui inger

Nu am masurat timpul niciodata in bani si nici nu o voi face;nu sunt indiferent,insa linistea interioara si clipele intense sunt mult mai valoroase.

Privesc in oglinda si spun:Rusine!sa iti fie rusine!dar nu mie si nici lui Boc,ci marei mase de oameni care ne fac viata un calvar.

Pe plan sentimental,am avut norocul sa reusesc inca din prima luna a anului.A fost usor,dar greu.Profesional stau cam prost;fara job in domeniu,fara sperante momentan;Cruzimea Ase-ului nu m-a doborat,momentan.

Planul social a suferit  schimbari majore.Daca anul trecut eram inconjurat de prieteni,anul in curs e dezamagitor.I-am pierdut pe multi(sau poate ei m-au pierdut pe mine),multi au apucat alte cai,iar unii au ramas la fel de zambitori la fiecare intalnire,dar mult mai distanti.E normal si nu ma ingrijoreaza.

Momente triste au existat tot timpul undeva acolo,insa am invatat ca timpul nu iarta;mai important decat orice e sa traiesti in armonie,fara ganduri rele.Ca o paranteza,vizionam acum cateva zile filmul cu Adam Sandler “Click..zapand prin viata” si am realizat ca viata,asa cum este ea,cu bune si rele,trebuie traita si nu numai momentele frumoase pentru ca astfel,daca am pune cap la cap doar clipele frumoase,am realiza ca traim doar…cateva luni-recomand filmul pentru cei ce nu l-au vazut.

Revenind la bilant si la ceea ce am indurat anul acesta ,constat inevitabil ca anul acesta a fost un an bun(nu ca ar fi iesit recolta mare si nu avem unde sa o depozitam).Nu am avut parte de dezamgiri sau persoane daunatoare in jurul meu.

Nu mi s-a intamplat cine stie ce anul asta si ceea ce mi s-a intamplat e foarte putin semnificativ,de aceea ma opresc aici cu speranta la un an mai bun pentru toata lumea…

An nou fericit!

Iata pentru cei care se respecta…E adevarat ca individul din imagine e beat porc.

Cinste lui ca se respecta in ultimele momente de viata.Dumnezeu sa-l odihneasca-n stomac!

“Ingerul care avea grija de mine,azi s-a sinucis”..impins de neputinta ce apasa pe umerii lui.Am ramas doar eu si diavolii din mine..poate ca ingerul a ajuns in raiul mult visat.Exclus;unul fara altul suntem in infernul regretelor
“Ma intreb totusi de ce a facut asta, de ce nu mai credea ca poate rezista”,de ce a ajuns la capat de drum,de ce s-a separat…de ce…
“Vad negru am uitat lumina astept cu fruntea sus” sfarsitul sfasietor stand cu pumnii stransii in continuare si sper sa ma pot reintalni cu AL MEU INGER”
Ingerul meu nu e ascuns;se sinucide incet incet in fata mea;finalul nu e fericit ca in basme,umerii imi sunt moi,simt cu ma prapadesc fara AL MEU INGER :-<
S-a sfarsit sfanta convietuire..AL MEU INGER a pornit catre o lume mai buna,catre visul pe care doar eu puteam sa i-l indeplinesc.Acum traieste in vise,se hraneste cu sufletul lor si zambeste autoironic."Zambetul celui ce sufera,e mai dureros decat lacrimile celui care plange"
"A fost odata ca niciodata"AL MEU INGER,doar al meu…eram purtat pe culmile fericirii,aveam tot,eram aparat de toate relele ce ma pandeau…dar a ajuns la capatu puterilor.Ma invart in focul iadului si imi astept sentinta…Nu am pentru ce sa lupt,AL MEU INGER m-a parasit,m-a lasat fara putere,fara pofta nebuna de a razbi.Eram un intreg si inca suntem, acum suntem separati.AL MEU INGER a zburat.Il purtam pe umar,pretuindu-l mai mult ca propria-mi viata.
Ce folos sa lupt?cu cine sa lupt?pentru cine?Ma aflu pe marginea unei prapastii fara fund…Sper ca intr-o zi rugaciunea sa imi fie ascultata:
"Ingere, pazitorul si acoperitorul meu cel bun, cu inima zdrobita si cu sufletul indurerat stau dinaintea ta si ma rog. Auzi-ma pe mine… Fii milostiv si nu te departa de la mine. Trezeste-ma din cosmar si ajuta-ma cu rugaciunile tale… Pazeste-ma de caderile in pacate de moarte, ca sa nu pier in deznadejde . In tot locul si in tot ceasul sa-mi stai inainte" ,sa fim impreuna la fel ca inainte.Rezista,rezista AL MEU INGER!Te voi pazi la randu-mi de toate cele rele si te voi iubi asa cum ti-am promis cand Dumnezeu mi te-a dat!
Iarta-ma AL MEU INGER,intoarce-te,lipsa ta ma trage catre moarte.

P.S:Simt ca vei veni.Intoarce-te,alfel va fi prea tarziu,voi ramane in moarte clinica pana ce te voi stii din nou AL MEU INGER

Nu de mult a aparut reclama aceea de la Cosmote care pe mine sincer m-a facut sa gandesc de acum de 3 ori inainte de a raspunde pe un ton mai apasat parintilor

Este extraordinar de emotionant subiectul transmis de aceasta publicitate.Este ceva minunat,dar mai mult decat dureros

E incredibil cum uneori,din lipsa de timp,din lipsa de educatie,din lipsa de respect,uitam pe cei apropiati.Pur si simplu,ii dam la o parte,uitam cine se roaga pentru noi orice ar fi,uitam sa aratam recunostinta pentru faptul ca existam si ne-au crescut cum au putut mai bine.

Publicitatea in sine nu e iesita din comun ci subiectul e dureros numai prin punerea in scena.Parintii rabdatori,iubitori,intelegatori sunt respinsi de proprii copii in bratele singuratatii.Se cunosc atatea cazuri,cand copii isi alunga parintii din propria casa,cand copiii isi bat parintii,cand copiii prin netrebnicia si nechibzuinta care-i caracterizeaza uita pe cei ce le-a oferit dragoste neconditionata.Acestea se numesc tragedii si daca esti un om sensibil,e imposibil sa nu incerci sa te schimbi,macar de ochii lumii….

O astfel de campanie trebuie derulata la nivel educational.Nu e posibil sa iti ignori parintii atunci cand au mai mare nevoie de tine.Nu trebuie sa o faci din obligatie,ci  sa o faci pentru tine,pentru tot ce inseamna existenta ta,pentru ca tu,idiotule,esti o parte din ei.Buni sau rai,indiferent ce ai intelege prin asta,te-au crescut,ti-au dat sa papa din munca lor,ti-au cumparat izmene din banii lor.Nu fii un netrebnic si nu mai raspunde de sus,chiar daca esti in criza varstei si spui “Lasa-ma-n pace ca stiu ce fac”.

Inca o data,felicitari Cosmote,felicitari celor ce inteleg sensul publicitatii

P.S:Indiferent cine ai fi,tot 2 parinti ai si tu.Pretuieste-i,cinsteste-i si fa-le viata mai usoara(sunt ai nostri).

Aseara,17 septembrie 2011,s-a conturat incet-incet o ieseala dupa ce nu mai fusesem in zona de ceva timp.Am avut alaturi prieteni,cunoscuti,dar cel mai important “un partener” de suferinta.

Se pare ca mi-a priit escapada…Asta imi tot spuneam in gand,insa dupa ce s-a terminat m-am trezit repede la propria realitate..

Dupa ieseala despre care ma chinui sa va relatez,am inteles ca:

-Face bine la feeling,nu si la stomac

-Necazurile vaslesc la prima bere,de la a doua,deja incep sa innoate,prin urmare nu se inneaca niciodata

-O iesire neplanuita,e intotdeauna mai reusita ca una planuita

-E minunat sa nu fie nevoie sa mergi tu cu masina personala

-E minunat sa ai prieteni vechi

-E greu sa te minti pe tine insuti gen “Viata e frumoasa”

-E minunat sa fii ca mine

-E minunat sa poti sa te prefaci ca e bine,desi greul abia incepe

-E minunat sa transmiti o stare de bine celor din jur

Acestea fiind spuse,am o nelamurire:Sunt nebun?

P.S: Zambetul celui care sufera,e mai dureros decat lacrimile celui care plange

 

Am pierdut din nou…Mi-am pierdut fericirea,linistea si speranta.Strig,dar nu ma aude nimeni.Liniste,aud ceva…E doar ecoul blestemelor mele catre cer.

Devenisem imun la durere,nimic nu ma mai putea impresiona.Dar nu eram constient de tragedia ce avea sa se abata asupra mea.M-a lasat fara puteria,inima mi-a intrat in moarte clinica,gandurile s-au blocat,iar sufletul e ciutuit de acele intepatoare ale amintirilor care ma invadeaza.

S-a rupt ceva.O parte din mine e pierduta.Ma paste depresia..Sunt un catel nenorocit de soarta caruia i s-a dat un os,dar i s-a luat imediat ce se bucura de el.Si e irecuperabil..ce sa fac,incotro sa ma indrept?

Imi lipseste deja…imi lipseste ceea ce mi-a rapit.Ma simt atat de vulnerabil,de nenorocit,de inutil,am nevoie de o pauza,simt cum ma prapadesc…

Stiu ce va urma…nopti nedormite,ganduri,regrete,indolenta,indiferenta,resemnare,indracire.

M-am privit in oglinda si mi-am zis ca merit ceea ce mi se intampla.Dar nu!Indiferent cat as vrea sa spun “e vina mea,nu a fost sa fie”,logica nu ma lasa.Nu pot sa spun decat “n-am vrut sa fie”.De acum,noptile sunt un blestem,un cosmar nesfarsit in care sunt captiv pe viata.

Imi plang de mila,fiindca asa imi vine,nimeni nu ma poate condamna.Am pierdur linistea interioara de carea aveam parte…

Traiam fericit;ma trezeam si dormeam zambind..ce este de facut?Pentru ce m-as mai trezi?ca sa pierd si putinul care mi-a mai ramas?sa imi pierd pana si visele?As prefera sa cad intr-un somn adanc si sa revin in trecut…acolo vreau sa mor.

Nu-mi mai doresc nimic,nu mai ascult pe nimeni,nu vreau sa ma mai auda nimeni.Vreau doar sa zac,sa plang,sa bocesc si sa termin invingator lupta cu viata:sa mor

N-am apucat sa traiesc cu adevarat,m-am chinuit mereu pentru ceea ce am,dar acum am pierdut ceea ce castigasem doar pentru ca sunt eu…

P.S: Am adormit deja,e somnul cel adanc….

Zambesc fals,traiesc fals…sunt un fals,un kitsch demodat dinainte sa renasca….Mi-am asimilat toate sperantele intr-o sfera de ghinion.Am vrut sa ma razbun pe mine insumi,dar astfel lasam  Universul sa se plictiseasca.Am incercat sa razbesc,dar am lovit in locul nepotrivit…Desprinderea de lucrurile sfinte apare acum ca un motiv in plus pentru nenorocitul din mine…

De fiecare data lovesc intr-un zid de ganduri,zid construit tot de mine,din propria netrebnicie.Incerc din rasputeri sa razbesc,sa trec peste bariera dintre mine si lume.Nu eman introvertire,ba din contra.Sociabilitate miroase in jurul meu,traiesc cu si pentru oameni.Insa exista ceva care ma impiedica sa trec catre alt nivel:sfera de ghinion laolalta cu speranta falsa pe care o mai am se lovesc de zidul de ganduri rele pe care l-am construit involuntar.Ma simt ca “Iona “(ca sa inteleaga majoritatea) in pestele cel mic(cine stie,cunoaste).De cate ori reusesc sa daram zidul care ma desparte de nivelul urmator al vietii,constat cu stupoare ca alt zid ma ademeneste catre ganduri rele.E ca si cum as darama un zid de caramida,dar prin asta favorizez contruirea altuia de boltari in spatele anteriorului.

Perseverent de fel,incerc din rasputeri sa daram zidul de ganduri din propria fiinta,pentru ca in fond,sunt demoralizat astfel incat s-a creat aceasta bariera care pare de necontrolat.Traiesc putin,dar nu ca ani,ci ca intensitate,traiesc rau,dar nu ca parte materiala,ci sufleteste…E posibil sa cad in depresie,sa ma cufund intr-o mare de rele,rele atrase chiar de mine.Sunt rele in jurul meu independente de mine,incontrolabile,care puse cap la cap,ridica zidul dinaintea mea,il ridica atat de mult incat pare ca ajunge la cer.

Ma invart intr-un labirint pe care nu suport sa il mai explorez.Ajuns la capatul puterilor in cautarea spre iesire,sunt aproape sa dau gresi si sa renunt fara a mai gasi calea de intoarcere…..

Scriu pentru mine,cu speranta ca intr-o zi cand o sa fiu bine voi rastalmaci ignorant starile de azi…Inca mai caut solutii!!

P.S: Am mai aruncat un gand rau acum 2 minute….

Este incredibil  de interesant cum o tarfa a devenit femeia cea mai demna de stima si respectul nostru.Este singura care nu vrea mangaieri,nu vrea sa ii spui mereu ca e frumoasa,nu vrea sa o iubesti.Vrea doar sa iti faca ce are de facut,sa iti ia banu si tu sa pleci fericit!

Nu trebuie sa o iei usor,sa ii spui vorbe dulci sau sa treci prin preludiu.Treci direct la actiune,ti-ai facut treaba,faci ochii ca la melc,iar daca vrei sa incerci si alta gaura,ea nu o sa faca bot,iti spune cat te costa de la inceput si va executa cuminte manevra.

Avantajele sunt imense:

-nu trebuie sa o scoti in oras

-nu se supara daca iesi cu baietii la o bere

-nu trebuie sa ii cumperi cadouri

-nu este geloasa

-nu o deranjeaza daca vii si cu prietenul

-nu trebuie sa o asculti

-nu te costa o avere

Daca toate astea sunt niste avantaje,nu cumva Ombladon are dreptate:

“Am nevoie de o femeie demna de mine:O CURVA!!!”  ??

   Metamorfoza gandului meu
   Se preface-n secunda,si
   Parca un ceas prea tanar
   Prea neputincios
   Pentru a duce tic-tac-ul
   Batranului timp mai departe
   Striga…
   Departe sau aproape,
   Sunt eu in adancul meu.
   Si oare tu ma vezi
   De aici de unde sunt?
   Ma intreb,si te intreb:
   Oare tu ai privirea prea buna
   De nu-ti vezi interminabila orbire?
   Oare tu,nu esti prea patruns
   In propriile-ti pacate,
   De nu-ti mai simti inima batand?
   Acea bataie lenta si bolnava.
   Oare tu nu esti prea plin
   Prea greu,pentru a privi cerul?
   La fel ca stelele ziua
   Asa sunt si pacatele
   Pentru tine,de nevazut!
   O clipa doar opreste-te
   si asculta o soapta:
   Hei tu,
   Incearca sa privesti stelele noapte!

E iubire adevarat sau dulce amagire?
E mangaiere curata sau dorinta perfida?
Esti persoana calda sau rece,
Ingerul sau demonul viselor mele?
Oare tu esti adierea racoroasa de vara,
S-au esti vapaia mistutoare a sufletului?
Eu cred ca esti doar tu,
Mangaierea curata din dorinta perfida.
Persoana calda din tinutul rece,
Demonul rencarnat in inger.
Vapaia mistuitoare din sufletul
Racorit de adierea verii…